femei cu chipuri sparte. oglindind măsura unor umbre de bărbaţi care zac afară. totul e fix. mă plimb. miros. gust. mă apropii.
amintirea primei dăţi când am coborât între pulpele tale mă ameţeşte în această încremenire precum mirosul unui lup.
ştiu că te ascunzi. nu-mi pasă. în grădina mea oricine poate fi orice vrea. vrei oare să fii ceva?
mă gândesc să aştept. să-ţi dau un pumn drept în ochi. sau poate să stau pe un scaun cu o carte în mână şi să mă prefac că nu văd cum treci o sfoară printr-o monedă sau vreuna din celelalte prostioare pe care îţi place atât să le faci.
rewind.
mă jucam de-a ceva. prădam fără voie. viaţa ca o uşă rotitoare, spune a doua persoană. frumos. n-am prins-o. am prins în schimb ultimul zgomot dintr-un arici călcat de o roată. am prins într-un colţ lumina unei singure clipe. am trăit-o. am râs de ea, am arătat-o şi altora până a devenit imagine de calendar.
aici nu există controlori de bilete. nu-ţi spune nimeni ce să plăteşti sau cât. nu-ţi spune nimeni să nu calci pe iarbă. nu-ţi spune nimeni că trebuie sa treci pe verde şi să nu treci pe roşu. aici dacă vrei poţi să faci toate astea şi mai mult. aici poţi veni să dai foc. aici poţi să stai ca într-o superbă sală de lectură. aici poţi veni să fii mizerie şi urlet. aici poţi să îţi plăteşti taxele şi să fii un cetăţean corect. aici poţi să scuipi să vomiţi să-ţi bagi ghearele şi să muşti.
există aceste femei cu chipuri sparte şi aceşti bărbaţi care zac, iar eu mă simt ca într-un mare joc fără reguli.
rahat. am să pun femeile să spele bărbaţii şi să-i îngroape. şi-aşa le-au făcut doar probleme. şi-am să le scriu pe tablă, cu creta, mare, să vadă: "e linişte. e frumos. fac ce vreau eu." de o mie de ori.