>>>

da. exact cum am zis. mică şi miorlăitoare. esenţa de tu şi de eu.

esenţă de el şi de ea.

"mami, mami...!"

...

important este că ceea ce se putea spune s-a spus.

desigur, tot ce era prea important, prea mushi, prea concret

a fost evitat

cu succes.

câtă nobleţe în felul de căcat în care ne ascundem.

...

nu recomand nimănui să se raporteze la mine.

am prea mulţi ochi cu care văd lucruri care nu mă interesează.

am prea multe mâini care sunt mereu gata să apuce firele albe.

am un dans înecat în mine gata să iasă perfect ratat.

sunt ceea ce vreau. şi deţin secretul artei

de a fi neimportant. dacă te ţine.

...

mai întâi pinky, apoi un arătător şi la final palma întreagă.

nu mă interesează cine a jucat corect şi cine nu.

eu am jucat corect pentru Ea

şi Ea m-a dus, sus, foarte sus.

am urlat în mine.

"SPUNE-MI, BABY!"

şi Ea mi-a vorbit în şoaptă de erau să-mi dea lacrimile.

futu-i pizda mă-sii, EA ESTE FOARTE TARE!

...

mi-am dat seama că pictorii abstracţi nu erau decât

nişte dependenţi de opium.

că distanţa dintre un punct şi un altul este egală

cu distanţa dintre al doilea punct

şi primul.

că A.T. deja e b.o.r.in.g.

că adresa mea de mail ar trebui să fie jesus.christ@gmail.com

că a treia treaptă e abia începutul.

şi atâtea altele, pe care le-aţi înţelege încă şi mai puţin.

căcat. piaţa, drumul, oamenii. asta a fost ceva foarte concret.

mergând pas la pas, de exemplu.

...

Ea: ...

El: Pula mea!!!! NU ASTA AM ZIS!!! (îşi trânteşte geaca de piele pe jos)

Ea: ...

El: NUUUUU!!! DE CE ÎMI FACI ASTA???!

Ea: ...

EL DĂ CU GEACA ÎN MOD REPETAT DE UN COŞ DE GUNOI APOI O ARUNCĂ PE JOS.

Ea: ...

...

n-o să aflăm niciodată de ce se certau, dar erau frumoşi,

erau frumoşi pentru că ea aproape tăcea

pentru că el urla

şi mai ales pentru că noi străluceam.

...

şi peste tot şi toate, aceşti Mini-Friends

cerându-se ridicaţi în braţe.

o piaţă întreagă de Mini-Friends.

...

şi să nu îi uit pe Beatrice, căreia i se spune Betty,

cu care am jucat macaua,

pe nebunii care au cerut ţigări şi pe urmă foc,

băieţaşii care au vrut să ne dea vodcă,

şi mai ales

camera de pe Intercontinental care ne transmitea live.

mici şi miorlăitori.

aproape invizibili în ecrane.

...

de fapt, nu ştiu dacă a înţeles careva,

dar asta e singura chestie pe care voiam să o spun:

Viaţa este o Chestie Mică Şi Miorlăitoare

părăsită în parc.

şi eu chiar vă aud Miorlăitul,

e Clar?!

...

şi de ce pizda mă-sii citiţi voi ce scriu eu aici...

probabil că sunteţi singuri şi patetici şi drăguţi

în patetismul vostru, exact ca şi Miau.

un fel de esenţă de umanitate, mă gândesc, în fiecare din voi.

o să mai citiţi şi data viitoare?

pffffff.

<<<