>>>



paşi străini într-o cameră.

a noastră. e lumea.

zac. umbrele torc sub podea.

şi o aripă loveşte-loveşte-loveşte albă-n coasta mea.

ai murit? nu.

am adormit doar.

dar era un fel de moarte

gândul acela prost din dimineaţă. pe cand se încordau arcurile.

pe cand femeile împleteau săgeţi şi le desenau cu părul

cu dinţii

pe pielea bărbaţilor vechi.

nu-i asta.

despre ce vorbeam?

a, da. despre nimic anume.

despre coarne care sfâşie pielea

despre mâini care ard şi cunosc

despre vârtejul din răsuflări

despre flori care miros a flori şi atât de frumos

despre groaznica panică

despre cum să te tai în două şi să te dai cadou împuţit de care nimeni nu are nevoie

despre viaţă. aşa cum e ea.

simplă. complicată. simplă. complicată. cimplă. somplicată. tu

care citeşti. ce simţi?

ce-ţi pasă?

de ce plângi dimineaţa?

de ce nu-ţi verşi ura?

de ce mângâi şi strângi în braţe şi chemi?

nu.

nici asta.

nici măcar visul în care visam că visele sunt făcute anume pentru a fi întinse pe pâine.

cu roşii, şuncă, caşcaval. de pus la prăjitor. şi cafea.

da.

ştiu.

e o labă. n-am spus nimic.

am spus tot.

am spus prea puţin.

am spus prea mult.

am spus.

am tăcut.




miră-te.

în noaptea asta e voie să urli.

pentru că e 24 februarie.

o zi ca oricare alta.

exesc. exsec. nu. --- exces. exces. exces. asta era.

te-am pupat.

:)

<<<